Atunci când Jandarmeria Română este trimisă de statul român într-un sat să păzească fiecare casă, să legitimeze și să percheziționeze fiecare sătean atunci când iese pe stradă, să ia cu asalt cârciuma locală arestând pe toată lumea dinăuntru, sau când este îndemnată de autorități să “exercite forța” bătând până la spitalizare, cu o totală lipsă de umanitate laolaltă copii de 14 ani sau bătrâni pensionari, ne putem pune întrebarea, legitimă, dacă nu cumva asistăm la un experiment.

În istoria noastră au mai fost experimente, nu am fost lipsiți de ele. Unul dintre ele a fost celebrul “fenomen Pitești”, care s-a derulat ca un experiment dezumanizant și care, după succesul reportat inițial, a fost extins și în alte închisori și lagăre de tortură din România condusă de bolșevici. În urma acelui experiment au rămas mii de oameni torturați, schilodiți, dezumanizați și depersonalizați. Unii dintre ei au devenit mărturisitori și martiri, dar niciunul nu a scăpat de chinul inimaginabil pe care unii “români” li l-au produs tocmai pentru vina de a fi adevărați români și creștini.

Aceeași vină este purtată și astăzi, de niște țărani din Moldova și de câțiva – câți s-au încumetat – alți români care li s-au alăturat în protestul lor. Vina lor capitală, pentru care ei sunt astăzi pedepsiți experimental într-un mod abuziv și de neconceput într-o “democrație”, este aceeași ca și a celor ce au suferit în temnițele comuniste. Nu vor să se dea din calea tăvălugului celor fără neam și fără credință, celor pentru care aproapele nu există, celor din inima cărora a pierit orice urmă de virtute și de moralitate, pentru care oamenii sunt doar cifre și sunt importanți doar dacă existența lor aduce profit.

Torționarii, ca și în cazul fenomenului Pitești, sunt în aparență “frații” celor asupriți. În aparență, suntem în aceeași celulă. În realitate, jandarmii, ascunzându-se ca niște lași în spatele lozincii antihristice “ordinele se execută, nu se discută”, nu sunt frații noștri, și în toiul nopții istoriei, din senin, se transformă din co-pătimitori în chinuitori, în bestii fără milă dispuse să uite și să treacă peste orice normă morală sau legală. În fața lor, ei nu mai văd mame, bunici, nepoți, fii sau fiice, ci doar dușmani sau, mai bine zis, “bandiți”, “dușmani de clasă” care stau împotriva noii clase “muncitorești”, corporatiste, care vrea să le aducă lumina, de această dată din apus.

Au uitat tot ce au jurat. Te poți întreba dacă nu cumva sunt drogați înainte de a fi trimiși “în misiune”. Altfel nu poți înțelege rațional cum e posibil ca jandarmul să uite că a jurat “să își apere țara chiar cu prețul vieții”. Pare că deși a jurat așa, el interpretează invers: “să își apere viața chiar cu prețul țării”.

 

Cum vorbeam însă într-un articol anterior, miza suntem noi, conștiința noastră, docilitatea noastră, supunerea noastră necondiționată și totală în fața noului totalitarism mondial, acela corporatist. Este un experiment, iar succesul său va duce cu siguranță la împrăștierea lui în restul țării. Din păcate, e vremea întunericului, căci credința și rugăciunea adevărată au pierit din sufletele noastre și Dumnezeu, deși nu ne părăsește – sau tocmai pentru că nu ne părăsește – ne lasă să pătimim aceste chinuri și nedreptăți. Și va fi și mai rău, odată ce experimentul se va generaliza.

Deși nu putem tăcea și nu putem sta nepăsători la agresiunea asupra vieții și moștenirii copiiilor noștri, nu vom sta împotriva celui rău. Vom întoarce și obrazul celălalt. Ne vor otrăvi apele, ne vor distruge bisericile, ne vor distruge viețile, ne vor alunga de pe pământurile noastre, ne vor scoate din case și nu ne vor lăsa nici strada. Vor voi să ne ia haina, și le vom da și cămașa, astfel încât nimic material să nu ne mai oprească pe pământ.

Nu ne vor putea lua conștiințele, nu ne vor putea închide gura care trebuie să mărturisească, nu ne vor putea opri de la închinarea “în duh și în adevăr”. Aceasta este cea mai importantă învățătură pe care ne-o transmit pătimitorii experimentului de la Pitești și pe care trebuie să ne-o asumăm după generalizarea experimentului Pungești, și anume că adevărata biruință împotriva tiraniei, adevărata libertate, rezidă nu în revolta împotriva, ci în asumarea stării de răstignire, în găsirea sensului suferinței, în regăsirea noastră în Hristos Cel Răstignit întru Care este biruința Învierii și a vieții veșnice.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro