Celula, dupa cum invatam cu totii inca de mici, reprezinta unitatea fundamentala a vietii. Ea este “caramida” din care sunt construite toate organismele, de la cele mai mici (unicelulare) pana la cele mai complexe. Corpul omenesc este astfel constituit din aproximativ 1 trilion de celule (1000 de miliarde).

Acum 100 de ani despre celule nu se stia aproape nimic, intrucat tehnologia nu permitea observatia amanuntita a compozitiei si mecanismelor celulei. In acest context era posibil ca Ernst Haeckel, celebrul evolutionist german, sa afirme, intr-una din cartile sale, ca celula nu este „nimic mai mult decat o mica gramajoara de mucus sau vascozitate, fara forma, mobila, consistand dintr-o combinatie albuminoasa de carbon”.

Cercetarea moderna a scos insa la lumina faptul ca celula reprezinta ceva mai mult decat o „combinatie de carbon”, si anume o adevarata culme a tehnologiei.

Sintetizarea proteinelor, minune a tehnicii

Una dintre functiile de baza ale celulelor este sintetizarea, adica producerea, de proteine. Proteinele sunt esentiale pentru mentinerea activitatilor celulare. Pentru sintetizarea proteinelor, celula functioneaza ca o veritabila uzina.

Orice fabrica omeneasca foloseste, pentru dezvoltarea produselor care ies pe portile ei, o gama larga de planuri, scheme, adnotari si revizuiri; toata aceasta documentatie este necesara pentru ca lucratorii sa execute produsele conform specificatiilor. In caz contrar, produsul finit nu poate fi obtinut decat ca rod al intamplarii, iar rata esecurilor ar fi foarte mare. In mod asemanator, celula contine inauntrul ei „manualul constructiv”, reprezentat de ADN (acid dezoxiribonucleic). ADN-ul, care este codificat folosind un veritabil „alfabet” de 4 litere, contine cea mai mare parte din informatiile necesare pentru constructia si mentinerea tuturor sistemelor necesare organismului.

Dar, in timp ce fabricile omenesti produc in general pe aceeasi linie de asamblare un numar limitat de produse – de obicei unul singur -, celula poate sintetiza sute de proteine in acelasi timp. Toate cele 200.000 de tipuri diferite de proteine necesare organismului uman sunt sintetizate in celula.

Celula incepe producerea proteinei atunci cand organismul sau celula insasi are nevoie de ea. Productia celulei incepe cu obtinerea unei copii a ADN-ului, care este stocat in nucleu. O serie de enzime, lucrand impreuna, copiaza secventa relevanta din ADN producand astfel asa-numitul ARN mesager (acid ribonucleic), care are rolul de a transporta informatia catre ribozomi.

Ribozomii reprezinta unitatile de productie are celulei. Ribozomii parcurg instructiunile, de la inceputul sirului de ARN; fiecare cod din ADN este facut din trei baze numite codron, reprezentand un aminoacid din lantul proteic. Folosind ordinea din ARN, ribozomii unesc aminoacizii formand un lant; unul cate unul, aminoacizii sunt adusi la o molecula numita ARN de transfer (ARNt), care cara atat amino-acidul, cat si adresa la care trebuie sa duca incarcatura. ARN-ul de transfer, ajungand la ribozom, se aliniaza la adresa continuta in transcrierea ARN-ului mesager (ARNm). Ribozomul se muta cu un codron mai departe in transcrierea ARNm, unde soseste urmatoarea molecula de ARNt depozitand alt aminoacid. Odata ce toti codronii au fost „cititi”, amino-acizii se unesc formand noua proteina.

Procesul descris mai sus este de fapt doar o umbra a ceea ce se intampla in realitate in aceasta minune a miniaturizarii. Procesele reale sunt incredibil de complexe si depasesc capacitatea mintii omenesti de intelegere.

Dar, trecand peste neajunsurile mintii omenesti, se poate observa cu usurinta ca acest mecanism descris mai sus este incomparabil mai optim pentru activitatea de productie decat orice fabrica imaginata de om. Mai mult decat atat, celulele sunt atat de complexe incat contin centrale energetice, numite mitocondrii, care sunt mult mai eficiente decat cele create de om. Se cuvine de asemenea sa ne minunam si de capacitatea de replicare a celulei. Sa nu uitam – fiecare dintre noi a pornit de la o singura celula!

Cu adevarat, daca ne vom cazni sa cercetam adancurile creatiei, nu vom putea decat sa ne minunam in fata intelepciunii si purtarii de grija a lui Dumnezeu! In cele mai minuscule componente ale vietii, care nu se vad cu ochiul liber, omul descopera perfectiunea si incomparabila frumusete a Creatorului. De aceea Lui I se cuvine lauda, iar noua ni se cuvine sa putem spune, impreuna cu regele David: „Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit”.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro