Atunci când călătorești spre vestul Europei, nu se poate să nu observi diferențele. Pentru mulți diferențele, sunt “în bine”: oamenii sunt mai “civilizați”, mai calmi, străzile sunt mai bune, clădirile sunt mai frumoase, orașele mai armonios dezvoltate. Într-un cuvânt, parcă ar avea tot ce ne lipsește nouă.
Aceasta este, bineînțeles, perspectiva cea mai facilă și cea mai evidentă, cea lumească, care se oprește în general asupra aspectelor care “bucură ochiul” sau care au legătură cu confortul vieții de zi cu zi.
Când ne interesează însă aspectele nelumești, duhovnicești, situația se schimbă dramatic. Pentru un creștin, călătoria în occident poate fi ca un fel de pelerinaj prin Valea Plângerii. În rândurile de mai jos am încercat să vă împărtășesc experiența mea recentă prin două vechi orașe creștine – Veneția și Roma.
Prima parte. Veneția
Iubitor de artă, dar mai ales de bogății, orașul pe apă este cu siguranță un obiectiv de ne-ratat. După cum se știe astăzi, Veneția s-a îmbogățit decisiv după ce dogele orașului, în colaborare cu papa, au pus la cale cucerirea și jefuirea Constantinopolului prin intermediul celei de a patra cruciade.
Bazilica San Marco
Numele bazilicii vine de la actualul protector al orașului, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu. Ne putem întreba ce legătură are Sfântul Marcu, despre care știm că a predicat în Egipt, cu Veneția din Italia. Răspunsul este simplu: în anul 828 negustorii venețieni au furat moaștele Sfântului Marcu din Alexandria. Pentru a pecetlui această faptă de onoare, dogele a dispus construirea actualei bazilici.
Știind deci această istorie, nu vei fi foarte șocat să afli că, pentru o sumă modică ai șansa de a accede în “tezaurul” acestei biserici. În prima cameră a tezaurului, ai ocazia să admiri o parte din trofeele altei mare fapte “onorabile”, cucerirea Constantinopolului. Marea parte a exponatelor acestui tezaur sunt obiecte de cult “aduse” din orașul lui Constantin (“adus” este un eufemism, bineînțeles că nu găsești nicăieri cuvântul “jaf” sau “fratricid”).
Însă în cea de a doua cameră a tezaurului am trăit una din cele mai îngrozitoare experiente duhovnicești. Este un fel de “cameră a relicvariilor”. Grozăvia vine din faptul că raclele nu sunt goale; în acea cameră moaștele sunt puse în vitrină, la grămadă, în cutiuțele lor sfinte pe care nici nu poți citi numele sfinților. La grămadă: mâini, degete, oase, cruci cu lemnul Sfintei Cruci în ele, toate expuse ca niște curiozități. Povestea pe care ne-o spun ele este teribilă. În loc de închinare, ele sunt folosite ca atracție turistică. Ele nu sunt astfel doar necinstite, dar parcă sfinții ar fi fost întemnițați a doua oară, de această dată într-o biserică “creștină”.
Și ca să încheiem cu bazilica San Marco, mai trebuie menționat că, pentru o sumă ceva mai mare decât la tezaur ai posibilitatea de a accede pe terasă, unde poți admira “Caii Sfântului Marcu” (în realitate, sunt “Caii lui Constantin” – statuile a 4 cai, care în anul 1204 au fost “aduși” de dogele Veneției din hipodromul din Constantinopol). Foarte revelator, aș zice.
Catedrala din Torcello
Pe una din insulele lagunei venețiene, se află o catedrală ce datează dinainte de schismă. Se numește “Santa Maria Assunta” și este în fapt o veche bazilică bizantină din secolul VII ce conține cele mai vechi mozaicuri din regiune (sec. X-XI). Intrând în această biserică, poți realiza – vizual – modificările majore petrecute în occident după schismă. Aceasta pentru că, deși biserica este catolică și a fost renovată pe parcurs, este foarte familară. În primul rând, pictura este totalmente bizantină, adică plină de icoane, nu de tablouri. În al doilea rând, un aspect interesant, cupola altarului seamănă foarte mult cu cea din bisericile ortodoxe, pe ea fiind un superb mozaic din secolul XI ce o înfățișează pe Maica Domnului.
Dar cum mi-a fost dat ca în această călătorie să surprind multe aspecte revelatoare, nici această vizită nu a fost lipsită de un eveniment de acest tip. Înainte de a cumpăra biletul de acces în bazilică, am citit la intrare un anunt care informa turiștii de faptul că în acea zi, la ora 12, se va desfășura în catedrală o misă (liturghie catolică). Întrucât mai erau doar câteva minute până atunci, m-am întristat, gândindu-mă că din acest motiv nu voi mai putea vizita catedrala. Spre surpriza mea însă (nu știu dacă m-am bucurat sau nu), afișul menționa faptul că turiștii nu trebuie să fie îngrijorați, programul de vizitare nu va fi afectat în niciun fel. Cu alte cuvinte, slujitorii vor avea grijă să nu deranjeze turiștii deturnând biserica de la obiectivul ei principal. Și chiar așa s-a și petrecut. Fiind înăuntrul catedralei în vreme ce se apropia ora respectivă, am putut vedea cu câtă delicatețe se pregăteau slujitorii de o misă cât mai tăcută cu putință.
Veneția are multe obiective religoase. Multe catedrale și bazilici – practic în fiecare piațetă găsești una. Vizitând însă orașul plutitor mi-am dat seama repede că nu am suficienți bani încât să pot intra în ele.
(va urma – Roma)
Articol publicat pe crestinortodox.ro.