Nectarie Protopsaltul vs Mozart

Te trezesti cateodata intr-o biserica. Nu pentru ca obisnuiesti sa haladuiesti prin biserici, ci pentru ca, de exemplu, nu poti ajunge la biserica ta. Cu siguranta fiecare biserica are particularitatile ei, dar unele sunt mai suparatoare – si unele te imprastie mai abitir – decat altele.

Te trezesti cateodata intr-o biserica in care se desfasoara o opera. Opera, o repunere in scena a unei slujbe bisericesti careia de obicei i se spune Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur, a fost scrisa pe partituri moderne de compozitori post-modernisti. Spectatorii urmaresc cu interes dialogul magistral dintre mezzo-soprana si corul mixt, pe de o parte, si actorii principali care ragusesc incercand sa tina pasul cu tonurile “clasice” ale partenerilor de spectacol.

Prins in aceasta manifestare, stau deseori si ma gandesc – despartit iremediabil de rugaciune – oare, in ce loc oi fi? Nedumerit mereu, mi se pare ca nu sunt nici pe pamant, dar nici in cer. Daca eram pe pamant si doream un asemenea spectacol, ma duceam la teatrul de opereta. Dar parca n-as fi nici in cer. Eu sunt obisnuit cu ingeri care canta cu ison, nu pe 4 voci. Deci, e clar: nu mai sunt nici pe pamant, nici in cer. Unde sunt, nu stiu. In orice caz, nu unde as vrea sa fiu.

Unde as vrea sa fiu? Intr-un loc de pe acest pamant care seamana cu cerul, pentru ca este orientat spre vesnicie. Intr-un loc in care spiritualitatea mea tinde spre duhovnicia vietii vesnice, un loc in care totul in jur: spatiul, preotii, credinciosii, rugaciunea, muzica, ma indreapta in mod armonios spre pacea si dragostea lui Hristos.

Hristos, caci cu El merg sa ma intalnesc in biserica, si vreau sa ma intalnesc cu Hristos pe acordurile muzicii cu care au mers spre El toti stramosii mei. Cata pace, cata detasare de micimea “grijii celei lumesti” este exprimata in muzica psaltica, asa cum au compus-o si cantat-o sfintii nostri, ca Roman Melodul, Ioan Cucuzel, Nectarie Schimonahul, Macarie Ieromonahul etc.

Aceasta este spiritualitatea bisericii noastre, ea este conforma sufletului meu. Pentru ce sa imi vand eu spiritualitatea pentru o manifestare apuseana? Nu se potriveste, deloc! Caci eu stau pironit in fata lui Hristos, pe glasul V, in timp ce apusenii stau pe bancuta, ascultand corul mixt. N-o fi nimic in neregula cu asta, dar nu mi se potriveste. Eu vreau sa viez lui Hristos, vreau sa stau in picioare si in genunchi, cate zile oi avea.

Lasati opera sa se manifeste in spectacolele laice, n-o amestecati in problemele bisericesti! Eu nu o vreau, si am banuiala ca nici ea nu prea doreste sa intre in biserica. Dar se pare ca unii s-au decis sa o introduca cu forta, fermecati de frumusetea matematica a muzicii clasice, dar despartiti de fiorul tainic al psaltilor bizantini.
Intre Wolfgang Amadeus Mozart si Sfantul Nectarie Protopsaltul, eu raman cu sfantul!

Paul Cocei

Articol publicat pe site-ul crestinortodox.ro.

Lasă un răspuns