„De aceasta fragmentare si scindare a simtamantului si a constiintei omul se salveaza numai prin viata divino-umana. In acest fel el se salveaza si de izolarea egoista, care nu este altceva decat semnul clar al prezentei lui satan. Pentru ca satan este cea mai insingurata fiinta in toate lumile. El a pierdut cu desavarsire simtamantul atoateunitatii macrocosmului. Intr-adevar, satan este singur in mod absolut. De aceea, egoismul oamenilor, insingurarea lor egoista, ruperea lor de atoateunitatea macrocosmului nu sunt altceva decat o pornire spre satanism”.
Citatul anterior, din cuvintele Sfantului Iustin Popovici, este suficient in el insusi sa intelegem ca, daca viata crestina ne deschide catre dragostea si smerenia lui Hristos, atunci in mod necesar opusul acestei vieti, adica egoismul nu poate duce decat la ura si insingurare.
Ne-am obisnuit insa sa numim satanism doar acea manifestare puerila a adolescentilor rataciti care profaneaza morminte si sacrifica pasari. Dar acela este doar o copilarie in raport cu adevaratul satanism, cel care a intrat atat de adanc in vietile noastre, incat nici macar nu-l percepem ca atare. Poate este explicabil ca cei care nu cred in Hristos sa nu perceapa care este lucrarea lui satan, dar noi nu avem nicio scuza daca nu o facem.
Egoismul, minciuna, toate pornirile spre rautate pe care le intalnim in si intre noi nu sunt decat abandonari ale vietii in Hristos, si ca atare, asa cum arata Parintele Iustin mai sus, ne indeparteaza de Dumnezeu si ne indreapta catre o viata care o imita pe cea a lui satan. „Pentru ca satan este satan deoarece constiinta sa de sine si simtamantul de sine al lui sunt cu desavarsire rupte de Dumnezeu si de toate celelalte fiinte si creaturi”.
Satanismul se manifesta eficient in toate, si este transparent pentru cei care vor sa-l vada. Satanismul este in inchinarea la idoli care a ajuns sa ne inconjoare – de la horoscopul de la televizor pana la distractia care pregusta iadul din „cluburi”; satanismul este de exemplu prezent in arta, atunci cand arta nu mai sensibilizeaza sufletul, ci preaslaveste materia; mai departe, satanismul se regaseste in toate domeniile lumii in care traim.
Dar mai grav decat atat, satanismul este si intre noi, intre membrii Bisericii, fie ei mireni sau chiar clerici. Satanismul este intre noi atunci cand nu mai vedem saracii care ne inconjoara, cand „ne simtim bine” in pielea noastra, ca fariseul, uitand de dreptatea vamesului. Satanismul este intre noi, distrugand viata Bisericii atunci cand in Biserica nu mai vedem Mama noastra, a poporului crestin, care ne transfigureaza vietile si ne impartaseste Duhul Sfant; satanismul este aproape atunci cand nu mai vedem decat partea vizibila a Bisericii, fie ca suntem inauntrul sau in afara ei.
In orice moment putem schimba aceste lucruri. In fiecare moment, nu doar ca noi ne putem apropia de Hristos sau ne putem departa de Hristos, dar cu fiecare actiune a noastra putem lupta eficient impotriva satanismului, diminuand viata si existenta lui, asa cum el tinde sa ne stinga viata duhovniceasca.
Faptul ca nu putem vedea aievea pustiirea si armata mortii vesnice care ne inconjoara si care se propaga prin abaterile noastre de la viata duhovniceasca, nu inseamna ca nu ne putem stradui sa o percepem si sa o intelegem. Si, precum Sfantul Simeon spune ca cine nu va vedea lumina necreata in viata aceasta nu o va vedea nici in cea viitoare, la fel daca vom ignora realitatea satanismului care ne asalteaza si nu vom lupta impotriva lui, vom avea parte de el in vesnicie.
Iar daca jugul lui Hristos este usor, atunci inseamna ca si satanismul este usor de combatut. Avem nevoie doar de lucrarea Tatalui, prin Hristos, in Duhul Sfant.
Paul Cocei
Articol publicat pe crestinortodox.ro.