După cum obișnuia să spună Părintele Arsenie Boca, „în mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”. Doar astfel se poate explica ultima inițiativă a televiziunii Pro TV, aceea de a lansa, la finalul acestei luni, o emisiune care va promova, fățiș și nemijlocit, căsătoriile homosexuale, călcând în picioare nu doar legea laică, dar mai ales legea morală a ființei acestui neam.

 

Deja nu mai este niciun secret pentru niciunul dintre noi faptul că, sub pretextul pretinsei „lupte împotriva discriminării” se ascund în ziua de azi cele mai mârșave intenții (vezi de exemplu cazul revoltător al plângerii făcute impotriva lui Sorin Dumitrescu în legătură cu articolul „Cine ne vrea etrusci?” scris de acesta împotriva profanării Muzeului Țăranului Român de către homosexuali).

Mai mult decât atât, în prezent toate marile companii și trusturi din lume sunt practic forțate să își arate susținerea pentru „cauza homosexualilor”. Asupra lor planeaza, ca un vultur neadormit, poliția gândirii (comitetele și comițiile împotriva discriminării din toată lumea).

 

Lupta se duce deci pe două fronturi: unul în care cei cu gândire încă sănătoasă sunt constrânși să se conformeze la „noua gândire”, și altul în care „noua gândire” este inoculată maselor prin toate mijloacele posibile. Cel mai la îndemână este, bineînțeles, televizorul, canalul prin care toate mizeriile (in)imaginabile au devenit deversabile în casa fiecărui om.

Vocea televiziunii este puternică și strigă de la înălțimea antenelor ei care acoperă toată planeta. Ea ne spune că „iubirea” erotică dintre doi bărbați este același lucru cu dragostea dintre bărbat și femeie. Aceasta arată nu doar că ei nu mai știu ce este dragostea adevărată, confundându-o cu patima, așa cum face toată lumea de azi, dar mai mult decât atât, gândirea lor este atât de orbită de interesele economice, încât nici denumirea de „familie” nu o mai înțeleg; așa se face că prin aceeasi voce se propovăduiește de multă vreme și celebra idee: „cu ce mă ajută pe mine o hârtie de la Primărie”, semn clar al totalei orbiri sufletești.

De cealaltă parte, vocea celor care mărturisesc adevărul, deși neauzită de lume pentru surzenia ei, totuși există. De câtăva vreme, ierarhii noștri au început să fie foarte fermi pe această temă. Și în vreme ce zilele trecute în Germania a fost oficiată prima căsătorie homosexuală într-o biserică protestantă, la noi subiectul acestor căsătorii mârșave poate duce curând la o ruptură între Biserică și Stat. Ceea ce, deși de nedorit, nu ar fi cel mai rău lucru din lume, căci prin această ruptură am împlini cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: «Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu». De aceea: «Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice», zice Domnul Atotţiitorul” (2 Cor. 6, 14-18).

 

De aceea, pentru noi, așa cum se vădește din ce în ce mai tare, este vremea mărturisirii. Față de prieteni, față de colegi, față de cei de o credință cu noi pentru întărirea lor, și față de cei necredincioși pentru vindecarea lor. Nu mai avem ce aștepta de la „societatea civilă” sau de la mass-media neînțelegătoare, căci aceștia au lepădat „rânduiala cea după fire”. Împotriva lor este datoria noastră de creștini să le opunem, mărturisind, moștenirea jertfelnică a ființei creștine a neamului românesc, de la Sfântul Andrei până la în zilele noastre, aducându-ne aminte de cuvintele Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro