„Agenția Națională de Securitate” (National Security Agency – NSA) este poate cel mai celebru serviciu secret american, nu atât prin acțiunile ei cunoscute, ci poate mai mult pentru cele până acum doar bănuite.

Mai concret, dezvăluirile acestor ultime zile au scos la lumină faptul că practic toți utilizatorii de internet sunt urmăriți în mod activ și complet ilegal de acestă asociație de securitate americană. Și mai concret: orice e-mail trimis prin Yahoo, Gmail, Hotmail sau AOL, orice poză privată urcată pe Facebook sau Google, orice acțiune făcută vreodată pe un smartphone Apple etc., este foarte probabil să se afle pe serverele NSA. Cu alte cuvinte, dacă ați scris vreodată un mesaj de dragoste, un act de intimitate, sau ați trimis o imagine dragă dumneavoastră soției sau copilului a fost citită / văzută și de altcineva. Chiar dacă acest fapt nu s-a făcut în timp real, toate aceste documente, comunicații etc sunt oricând disponibile oricărui ochi „curios” care are privilegiul de a lucra pentru NSA, și nu numai.

Acest lucru, pentru noi cei care știm cine „veghează” activ asupra stăpânitorilor lumii, era o bănuială concretă, speculații în acest sens apărând încă din urmă cu peste 15 ani. Dar astăzi întreaga lume are confirmarea: internetul este un loc în care vizitatorul este spionat în mod concret, activ și – de ce nu – rău intenționat. Pentru că nu poate exista bună intenție acolo unde problemele intime îți sunt cercetate fără voia ta.

NSA este parte din stăpânirea întunericului. Căci ea înfăptuiește astăzi, în mijlocul „celei mai mari democrații”, ceea ce comuniștii, acum 20 de ani, doar ar fi putut visa. Acum agențiile secrete nu doar că au puterea, sau posibilitatea, de a urmări orice om de pe planetă, dar chiar o fac, realmente. Și ce poate fi mai întunecat decât a întoarce armele împotriva poporului? Cât de departe este această atitudine de încrederea pe care oamenii ar trebui să o aibă între ei, și ce distanță imensă este între această atitudine și iubirea vrăjmașilor! Cu adevărat, lucrarea acestor stăpânitori este exact la polul opus, în „întunericul cel mai din afară”.

Și ne găsim astfel din ce în ce mai aproape de luarea unor decizii destul de radicale. În cele din urmă, „dedulcirea” cu lucrurile din ce în ce mai informatizate ale acestei lumi, cum ar fi folosirea unui telefon „deștept”, utilizarea unui cont de Facebook, folosirea GPS-ului și a navigării asistate de aplicațiile specializate, aduce cu sine intrarea în sfera de supraveghere – și de influență – a acestui stăpânitor fără scrupule.

Poate cel mai cutremurător lucru este însă ușurința cu care lumea tratează acest subiect. Principiul, predicat de aproape întreaga lume astăzi, acela conform căruia „nu am nimic de ascuns” nu poate fi cauza acestei delăsări. Adevăratul motiv este abandonul acțiunii libere a oamenilor și trecerea acestora în pasivitate, pasivitate care a fost și este indusă în principal prin aceste mijloace tehnologice atât de prezente în viața lor. Omul s-a obișnuit să primească, să se „adape” de la ceea ce îi este livrat prin telefon, calculator, televizor etc. De aceea nu își mai pune problema să reacționeze, în mod concret, la aceste intruziuni inadmisibile în viața lor.

Înainte de decembrie 1989, în România oamenii bănuiau că sunt ascultați. Și atunci când bănuiau că sunt ascultați, încercau să se ferească, cum puteau, de această ascultare. Astăzi, oamenii știu că sunt ascultați. Și nu doar ascultați, dar și văzuți și citiți, în cele mai intime ipostaze ale lor. Dar nu se mai feresc.

Să nu ne îndoim, aceasta este parte din stăpânirea întunericului, iar acest balaur informațional care se întinde peste toată planeta și ale cărui capete sunt practic invizibile este un adversar concret al vieții în Hristos, care pace, dragoste și bucurie în Duhul Sfânt.

De aceea datori suntem să mărturisim opoziția noastră activă față de orice încercare demonică de stăpânire a conștiințelor și acțiunilor oamenilor, stăpânire care începe prin supraveghere, dar se concretizează prin silire. Aceasta pentru că acest ceas al stăpânirii întunericului este și un ceas al mărturisirii, al lepădării de sine și al purtării crucii. Doar astfel vom fi vrednici de numele de „creștini”.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro