O mare parte din existenta noastra o petrecem la serviciu, la locul de munca. Oricare din noi, fie ca e profesor, zidar, senator, postas sau manager, petrece multe ore pe zi la servici, relationand cu sefii, subordonatii, colegii sai.

Si desi Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul nostru, nu putem ajunge in Imparatia cea vesnica decat prin ceilalti. Astfel, mantuirea noastra trece prin aproapele nostru – prin colegii, prietenii, dar mai ales prin vrajmasii nostri.

Acestea sunt motivele pentru care Sfantul Siluan Athonitul, intr-un capitol despre pacea sufletului, vorbeste despre cum trebuie sa facem fata crestineste neplacutelor situatii de neintelegere dintre sefi si subordonati.

Cuvintele Sfantului Siluan nu sunt acelea ale unui psiholog crestin sau ale unui teolog de oras, ci sunt cuvintele unuia in care s-a salasluit Duhul Sfant ca intr-un vas ales. Sfantul respira Duhul Sfant, nu doar vorbea despre El, asa incat sfaturile sale au puterea Celui despre care Hristos a zis ca ne va povatui „la tot adevarul”.

Despre sefi

Iata mai jos cateva citate din cuvintele Sfantului referitoare la sef:

„Intrebare: Cum isi poate pastra pacea sufletului un sef, atunci cand oamenii lui sunt neascultatori?

E un lucru anevoios si foarte trist pentru un sef daca oamenii lui nu-l asculta, dar pentru a-si pastra pacea, el trebuie sa-si aduca aminte ca, chiar daca oamenii lui sunt neascultatori, totusi Domnul ii iubeste si a murit In chinuri pentru mantuirea lor. De aceea, el trebuie sa se roage din inima pentru ei, si atunci Domnul va da celui ce se roaga rugaciune si el va cunoaste din experiența cum inima care se roaga are indraznire catre Dumnezeu si iubire. Si chiar daca esti un om pacatos, Domnul iti va da sa gusti roadele rugaciunii, iar daca iti vei face obicei sa te rogi asa pentru subordonati, atunci in sufletul tau va fi mare pace si iubire”.

Iata cum expune mai sus Sfantul calea catre mantuire a sefului: rugaciunea pentru subordonati. Si intr-adevar, ce sef este oare mai bun decat cel care se roaga si isi iubeste subordonatii? Si cum ne putem imagina ca s-ar putea mantui un sef crestin care traieste in dispret fata de mantuirea subordonatilor sai?

Caci mai inainte de a fi sef, seful crestin este crestin. Mai inainte de a avea obligatii catre firma la care lucreaza si fata de patronii acesteia, el are obligatii fata de Hristos si Evanghelie. Caci numai astfel se poate ca seful sa slujeasca lui Dumnezeu, si nu lui Mamona.

Si daca seful se comporta crestineste, iubindu-si si rugandu-se pentru subordonatii sai, pe langa faptul ca se va conduce pe sine catre mantuire, va fi si un model pentru subordonati, putandu-i atrage si pe ei catre Hristos.

Despre subordonati

Iata si cateva cuvinte ale Sfantului Siluan despre subordonati:

“Intrebare: Cum isi poate pastra pacea sufletului un subordonat atunci cand seful lui e un om artagos si rau?

Omul artagos indura el insusi un mare chind de la duhul cel rau. El indura acest chin din pricina mandriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie sa stie aceasta si sa se roage pentru sufletul chinuit al sefului sau, si atunci Domnul, vazand rabdarea lui, ii va da lui [subordonatului] iertarea pacatelor si rugaciunea neincetata. E mare lucru in fata lui Dumnezeu sa te rogi pentru cei care te ocarasc si te mahnesc; pentru aceasta Domnul iti va da harul Lui, si vei cunoaste pe Domnul prin Duhul Sfant si atunci vei indura cu bucurie toate intristarile pentru El, si Domnul iti va da sa iubesti lumea intreaga si vei dori fierbinte binele pentru toti oamenii si te vei ruga pentru toti ca pentru sufletul tau. […] Daca insa vei murmura impotriva sefului tau si-l vei injura, vei ajunge tu insuti artagos ca si el si se va implini pentru tine cuvantul proorocului David: “Cu cel ales, ales vei fi si cu cel indaratnic te vei indaratnici” [Ps 17, 29] “(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Deisis, Sibiu, 2001, pp. 98-99)

Iata asadar si raspunsul Sfantului Siluan referitor la mantuirea subordonatilor. Nici subordonatii nu se pot mantui fara sefi. Prin sefi trece si mantuirea lor. Cu adevarat, daca subordonatul isi priveste seful ca pe un vrajmas, tot trebuie sa-l iubeasca, asa cum a poruncit Hristos. Iar daca reuseste sa se roage pentru seful sau si sa-l iubeasca, va primi “rugaciunea neincetata”. Cu adevarat mare dar va primi acesta!

Subordonatul care se roaga pentru sef va primi, zice Sfantul Siluan, sa doreasca fierbinte binele pentru toti oamenii. Si intr-adevar, daca lucrul cel mai greu l-ai facut si ti-ai iubit seful chiar daca el se poarta ca vrajmasul tau, cu cat mai usor ii vei iubi pe cei care nu iti sunt vrajmasi?

Dar daca nu vei reusi sa te rogi pentru seful tau si-l vei dispretui, sfarsitul este teribil: vei ajunge artagos ca si el. Si cu adevarat acesta nu poate fi decat iadul “de la serviciu”: ca si diavolii se urasc intre ei, desi coopereaza pentru moartea noastra sufleteasca.

Intre rai si iad

Sfantul Siluan ne pune astfel in fata cele doua alternative: iubirea dintre sefi si subordonati si rugaciunea unora pentru ceilalti, adica raiul, si vrajmasia dintre sefi si subordonati, adica iadul.

Si totul pare atat de evident incat ne intrebam ce anume ne-a zis nou Sfantul Siluan? In fapt nu ne-a zis nimic nou, pentru ca el nu aduce alta Evanghelie, ci rosteste Cuvantul lui Dumnezeu. Ne-a zis ce stiam, dar uitasem.

Uitasem ca aceasta este calea, intrucat ne-am obisnuit sa avem doua vieti: viata duhovniceasca de acasa si de la Biserica, si viata “de la servici”, unde ni se pare ca suntem siliti de raporturile ierarhice sa ne comportam altfel.

Adevarul este insa unul singur: Hristos, smerenia si iubirea Lui, si in Biserica si la serviciu.

Paul Cocei

Articol publicat pe site-ul crestinortodox.ro.