Eu nu vorbesc din capul meu, ci vă repet dezvaluirile Înțelepților: venirea Antihristului este iminentă si se apropie. Timpul care ne desparte de venirea lui se masoara cu anii, cel mult cu câteva decenii (Sfântul Teofan de Poltava, anii ’30).

În vremea cand Sfântul Ioan Teologul scria Apocalipsa, creștinii acelor veacuri erau convinși că sfârșitul lumii este iminent, și de la o zi la alta îl așteptau pe Hristos să apară „pe norii cerului”. Apocalipsa le-a arătat însă că există o desfășurare a istoriei care presupune o cale mai lungă, aceea a așteptării lucrătoare a Duhului Sfânt, așteptare care are ca scop împlinirea numărului „celor aleși”, adică sfințirea tuturor celor care se pot sfinți în lume.

Profeții au profețit apoi neîntrerupt, în Biserica noastră, și Duhul Sfânt a dezvăluit, prin ei, din ce în ce mai lămurit, cursul acestei istorii umane până la Judecata de Apoi. Generațiile de creștini, niciuna lipsită de sfinți, a progresat în cunoașterea „vremurilor din urmă”, până în ziua de azi.

Așteptarea celei de A Doua Veniri a lui Hristos nu a lipsit niciodată din conștiința creștinilor care se mântuiau, în toți acești 2000 de ani. Iar acum, toți presimțim că răutatea lumii din vremea noastră este atât de mare încât dreptatea și sfârșitul nu pot întârzia, și această presimțire ne face să strigăm, precum Sfântul Ioan: „Vino, Doamne Iisuse”. Vino, să se termine odată cu răutatea, cu ura, cu pasiunea lumii pentru lucrurile deșarte, cu zgîrie-norii, cu stresul, cu tot iadul în care ne tinem mintea. Și aceasta nu ne-am dorit-o numai noi, ci au dorit-o toti creștinii care au trăit, de la Înviere și până acum.

Dar niciunei generații de creștini de până acum nu i-a fost dat să trăiască într-o vreme în care Duhul Sfânt mărturisește cu putere despre sfârșitul iminent. În nicio generație de creștini nu s-a întâmplat ca toți părinții cu viață îmbunătățită, la unison, să anunțe faptul că noi suntem cei de pe urmă.

 

„Da. Noi suntem cei de pe urmă” (Părintele Cleopa) … „Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi” (Parintele Rafail Noica) … „Trăim în vremea antihristului și noi dormim în opinci” … „Astăzi trăim în anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva să fie prooroc pentru ca să înțeleagă asta” (Părintele Paisie Aghioritul) … „După toate scrierile Sfinților Părinti, sigur, e în apropiere împărăția lui Antihrist” (Părintele Dionisie de la Colciu).

Înainte vreme, era obiceiul Duhului Sfânt să descrie, pentru creștini, pe cât se putea înțelege, contextul acelor vremi înfricoșate, ale sfârșitului. Acum însă, acea vreme a trecut. De-acum Duhul Sfânt mărturisește prin toate gurile sfinților actuali, în mod lămurit și cât se poate de concret, despre realitatea faptului că noi înșine, acum, trăim fără niciu dubiu vremurile sfârșitului.

„Chiar și autorii laici vorbesc despre vremurile noastre ca fiind „apocaliptice”. Într-adevar, problemele cu care se confruntă lumea de astazi – secătuirea resurselor de hrană, suprapopularea, adevarații monștri făuriţi de tehnologia moderna și îndeosebi armele capabile sa distruga țări întregi sau chiar întreaga civilizație a globului – indică, toate, apropierea unei crize în istoria omenirii care va depăși tot ce a vazut lumea până acum si care ar putea duce, literalmente, la nimicirea vieții pe pamânt.” (Parintele Serafim Rose, 1980)

Cuvintele de mai sus aparțin Părintelui Serafim Rose, cel care obișnuia să le adreseze celor din jurul său celebrele cuvinte: „E mai târziu decât crezi!”.

Concretețea acestor profeții ale părinților actuali este șocantă, vădindu-se că aceștia înțeleg mult mai bine realitatea lumii de astăzi decât cei care trăiesc cel mai în miezul ei. Mecanismele lumii actuale ne pot fi opace nouă, celor care nu ducem o viață îmbunătățită, dar Duhului Sfânt toate Îi sunt cunoscute.

„O altă deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnică a Antihristului. Mulți oameni duhovnicești spun că el deja s-a născut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrăjmașul e viclean, e viclean chiar și cu cei care îl slujesc. Dintre ei, mulți s-au considerat antihriști, erau așa în esența concepțiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate că s-a și născut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea. Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea Antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea Antihristului o determina oamenii cu rautatea lor. Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara “indobitocirea” omenirii. Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire – foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum. Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani” (Starețul Antonie).

Evenimentele ultimilor ani arată că lucrarea satanică se intensifică în lume, parcă diavolul ar fi nerăbdător să își vadă cât mai curând vremea stăpânirii sale (Apoc. 12, 12). Parcă dintr-odată, de la o lună la alta, se ajunge să se discute, concret, despre cele mai mari blasfemii. În doar câțiva ani, oamenii din această țară ortodoxă, dar și din celelalte țări, ajung să fie amprentați precum infractorii, urmăriți în toate acțiunile și discuțiile lor de tot soiul de sisteme de urmărire – și nu se opun -, iar sodomia este ridicată la rang de familie. Nu este dar de mirare că aceste așa-numite „căsătorii” homosexuale sunt considerate de Patriarhul Kiril al Rusiei „un simptom periculos și apocaliptic”.

„Nu te mâhni, bunicule, tu nu îl vei vedea pe antihrist. Tu îl vei vedea doar pe profetul mincinos şi i te vei împotrivi. Dar tu, tinere al meu, tu, micuţule al meu, tu îl vei vedea pe antihrist. În zilele noastre se vor întâmpla acestea. Eu nu îl voi vedea. Doar cu profetul mincinos voi lupta, cu toţii vom lupta cu pseudo-profetul. Şi mă rog la Dumnezeu să ne învrednicească să Îl mărturisim pe Iisus Hristos, ca pe adevăratul Dumnezeu al inimilor noastre şi să ne împotrivim profetului mincinos. După mine, după ce voi muri eu, în scurt timp va veni şi antihristul” (Părintele Elpidie).

Dacă deja suntem în preajma profetului mincinos, înseamnă că fiara este și ea prezentă în lume. Părintele arhimandrit Nectarie Moulatsiotis, intemeindu-se pe profetiile mai vechi ale parintilor sfințiți, care aratau ca al 8-lea papa monarh va fi profetul mincinos, socoteste ca profetul mincinos a si venit si este papa Francisc.

„Acum sunt vremurile de sfârşit, copile, sunt vremurile de sfârşit! Pacea în lume va fi, curând, un lucru rar”. (Parintele Selafiil din Siberia, ucenicul Sfantului Luca al Crimeii).

Suntem ultimii, unii dintre noi vor trăi să-L vadă pe Hristos venind pe norii cerului. La trâmbița arhanghelului, așa cum arată Sfântul Apostol Pavel, această formă înrăită a lumii va lua sfârșit și toți cei ce s-au sfințit se vor ridica spre învierea vieții. Desigur, toți ne gândim parcă mai mult la învierea osândirii, dar în afară de păcatele noastre, pe care ni le putem curăța prin Pocăință și Împărtășanie, de viața veșnică nu ne desparte nimic. Este la îndemâna noastră, așa cum le-a fost și sfinților de până acum. Și tot profețiile ne arată că, în acele vremuri de stăpânire satanică, Sfintele Taine vor lucra cu și mai multă putere în sufletele celor credincioși.

„Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel?
El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,
Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.”

Sfinții Apostoli și-au plecat privirea spre pământ și au săvârșit lucrarea rânduită lor de Hristos, prin Duhul Sfânt. Dar privirea lor duhovnicească a rămas ațintită la cer și, la fel, ucenicii lor au privit la cer, zi de zi, așteptând vederea cea fericită a sfârșitului acestui veac. Și precum toți profeții au privit peste veacuri la Ziua cea binecuvântată a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, noi trăim zilele către care au privit toate generațiile creștine, într-o așteptare care se întinde peste istorie; zilele în care biruința Mielului, săvârșită prin Înviere, se va arăta în toată slava ei.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro