Suntem foarte familiarizati in ziua de azi cu sintagme precum societate secularizata,consumerism etc. Toate vorbesc despre atitudinea actuala a societatii in general si a omului, in particular. De fapt, de societate nici nu ar trebui sa ne pese, ci de om, caci Hristos a venit sa mantuiasca oameni, nu societati, de aceea El nu a oferit doctrine, ci viata vesnica.

Vorbind asadar de om, vedem in el astazi – adica in noi – o tendinta din ce in ce mai puternica de a evita munca. Agricultura – urmand modelul vestic – se supratehnologizeaza, fabricile se robotizeaza si omul incepe sa nu-si mai gaseasca locul in nicio zona de productie masiva. In loc ca el sa produca, omul insusi devine produs. Dar acest lucru nu este fara voia lui, iar semnele acestui fapt se vad la tot pasul, in modul in care el se manifesta in celelalte aspecte ale vietii.

Prefera sa mearga cu masina, chiar daca are de mers doar cativa kilometri. I se pare iesit din comun sa faca altfel. Ii place sa evadeze in natura. Dar nu se poate dezminti: prefera natura cea mai apropiata, accesibila din masina. Doreste sa manance rosii gustoase, blestamand alimentatia artificiala care i se ofera; cu toate acestea, nu este dispus sa faca un efort pentru a le gasi (nu mai vorbim a le produce); le cumpara intotdeauna de la supermarketul de langa el. Chiar si iarna.

Pentru astfel de oameni, Uniunea Europeana – si toate celelalte suprastructuri – sunt „nevoite” sa inventeze criterii de selectie care sa favorizeze forma, marimea si aspectul, in detrimentul calitatii adevarate, si pana la urma a vietii. Aceasta pentru ca omului zilelor noastre ii place sa creada despre sine ca „traieste bine”, confundand de fapt „binele” cu comoditatea.

Aceasta apetenta pentru lipsa de efort este motivul pentru care societatea ne transforma intr-o gloata de oameni lancezi, cu mintea greoaie si usor de manevrat. Viitorul pe care ni-l pregatim – noua si poate mai ales copiilor nostri – este acela al unor fiinte cu aparenta de oameni, dar in fapt aducand mai mult a animale dresate.

Si acest viitor – pe care il traim si acum partial – este biruinta lenei.

Dar daca suntem crestini, nu putem lasa acest lucru sa ni se intample. Caci noi stim ca „putin aluat dospeste toata framantatura”. De asemenea stim ca biruinta patimii vine prin dobandirea virtutii opuse. Daca suntem crestini, vom avea deci o atitudine inversa, vom cauta intotdeauna drumul mai greu. Cand lucrurile ne vor parea usoare, ne vom pune semne de intrebare, binestiind ca toate lucrurile – si mai ales comoditatea – au un pret, iar acest pret este foarte probabil sa fie sufletul nostru.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro