“Toți profesorii și savanții sunt de acord că nevârstnicii nu știu pentru ce anume vor ceva. Dar că și adulții, ca și copiii, merg șovăind prin lumea asta, fără să știe nici de unde vin și nici încotro se duc, că se preocupă tot atât de puțin de adevăratele scopuri și sunt cârmuiți la fel cu pișcoturi și prăjituri și vergi de mesteacăn, asta nu vrea s-o creadă nimeni, deși eu socot că e un lucru evident”. Acest citat, aparținând lui Goethe (prin gura eroului său Werther), este vechi de aproape 250 de ani. Cu toate acestea, parcă niciodată nu a fost mai actual decât acum.

Pe măsură ce ne apropiem de crucialul referendum pentru revizuirea Constituției, “pișcoturile și prăjiturile” se înmulțesc cu nemiluita. De la pișcotul “referendumul este inutil, de ce prăpădim banii?” la prăjitura “referendumul este doar o repetiție politică”, meniul cu gust de dulcegărie al propagandei LGBT promovat pe toate canalele media este din ce în ce mai consistent.

Despre ce nu se vorbește de către propaganda anti-referendum este de fapt cel mai important aspect: ce se va întâmpla dacă referendumul nu reușește? Dar rezultatul este simplu de prevăzut. În fapt, propaganda homosexuală va prinde aripi, pentru că mesajul va fi clar: majorității românilor nu le pasă de subiect, nu sunt convinși că își doresc ca familia să fie constituită prin căsătoria între bărbat și femeie. Ca atare, cu siguranță că nu mult după referendum vom asista la legalizarea căsătoriilor homosexuale (la început ca “parteneriat”, apoi ca și căsătorie “în toată regula”). Probabil că imediat după, vor urma adopțiile de către cupluri homosexuale.

Iată dar care este miza adevărată. Demersurile pentru referendum ne-au adus într-un moment crucial, în care suntem chemați să ne ridicăm la nivelul istoriei și, aș îndrăzni să zic, la nivelul curajului strămoșilor noștri. Și nu trebuie să ne dăm sângele ca la Posada, sau Rovine, sau la Podul Înalt, sau la Oarba de Mureș nu cu mult timp în urmă. Dar prin faptul acesta mic de a ștampila o hârtie este posibil să punem o stavilă îndelungată propagandei seculariste și infame care nu are alt scop decât schilodirea morală (și nu numai) a copiilor noștri.

Așa că să încercăm să lăsăm la o parte politica, măcar pentru aceste două săptămâni, amintindu-ne că, indiferent cine este președinte, prim ministru etc., datoria noastră principală este față de bunăstarea (îndeosebi morală) a copiilor noștri. Dacă o vom face, poate că și ei, la rândul lor, se vor gândi mai bine la copiii lor, când va fi vremea. Dacă nu, ne vom trezi cândva niște bunici buimaci, incapabili să înțeleagă ce se întâmplă cu copiii și nepoții lor. Și ne vom aduce aminte că a fost o zi în istoria României când puteam face ceva.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro.