Incet, incet, pe masura ce citim din ce in ce mai putin, asa-numita mass-media se ocupa din ce in ce mai mult cu educatia noastra. Nu ca citirea ne-ar face neaparat mai buni sau mai curati, dar nestiinta ne expune din ce in ce mai mult la tot felul de capcane pe care le intinde lumea actuala.
Bunaoara, exista acum posibilitatea – ba chiar probabilitatea – ca educatia noastra teologica sa fie formata de anumite emisiuni TV. Fara sa jignesc pe vreun jurnalist sau realizator, dar felul in care acestia abordeaza teme teologice penduleaza deseori intre nestiinta si rea-vointa.
Argumentele pe care le aflam de la televizor le stie deja oricine: inchizitia, Giordano Bruno, preotii homosexuali, catedrala etc. Problema este ca daca nu incercam sa ne formam o parere fundamentata despre aceste aspecte suntem foarte „maleabili” in fata oricarei pareri personale care este sustinuta suficient de vehement.
Spre exemplu, nimeni nu pare sa mentioneze – probabil din nestiinta – faptul ca inchizitia a fost un tribunal al Bisericii Romano-Catolice, neavand absolut nicio legatura cu Biserica Ortodoxa. Mai mult, inchizitia era o institutie cvasi-statala, cu rol mai ales politic.
In alta ordine de idei, Giordano Bruno este scos astazi in fata ca un fel de „martir” al stiintei. De fapt Bruno, care nu era vreun om de stiinta stralucit, a fost condamnat pentru ereziile sale teologice, iar nu pentru „operele” sale stiintifice. Sigur ca arderea sa pe rug este un act care descalifica Biserica Romano-Catolica, intrucat nimeni nu trebuie sa fie vatamat in numele credintei, dar nici nu se poate pune problema transformarii sale intr-un „martir” al stiintei.
In general, eroarea pe care o fac deseori jurnalistii, dar si cei ce ii urmaresc, este ca nu stiu sa separe intre doctrina, adica credinta Bisericii, si caderile omenesti ale clericilor. Aceasta provine si din cauza lipsei de cunostinta in ce priveste lucrarea lui Hristos si a Duhului Sfant in Biserica.
Poate una dintre cele mai elocvente marturii in acest sens este chiar a lui Hristos, care zice: „Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine”. Trebuie sa intelegem astfel ca lucrarea lui Hristos nu incalca vointa si lucrarea omului. Daca omul nu este deschis catre Hristos, poate sa fie in cel mai inalt rang bisericesc, nu este ferit de rautatea si inselarea inimii lui. Din contra, cel mai umil si nebagat in seama dintre oameni, daca este deschis fata de lucrarea Duhului Sfant, este mult mai aparat de rautate si inima sa este mult mai linistita.
Iata de ce orice cadere a omului, fie el credincios de rand, calugar sau preot sau chiar episcop nu invalideaza sfintenia Bisericii. Pentru ca inca un lucru pe care se pare ca nu-l intelege multa lume este ca Biserica este formata din toti credinciosii, nu doar din cler. Biserica nu sta intr-un episcop sau intr-un preot, sau nici chiar in toti episcopii si toti preotii. Biserica sta – si rezista – prin toti credinciosii sai. Prin credinta noastra, adica prin Hristos care se salasluieste in sufletele noastre rezista si exista Biserica. De aceea niciun homosexual si niciun staret bataus nu stirbesc sfintenia Bisericii.
Necunoasterea credintei noastre nu este vreo virtute, ba din contra: ne aduce numai neajunsuri. Trebuie sa ne indemnam asadar unii pe altii (caci mass-media nu ne indeamna – vai – decat la scandal) sa citim mai mult, sa ne intrebam mai mult. Cum zicea Apostolul, sa „ne purtam sarcinile unii altora”, sa avem grija unul de celalalt. Chiar daca lumea este atee, noi totusi nu suntem si noi stim ca vom fi dispretuiti si bataia de joc a celor necredinciosi. In aceasta se cuvine sa vedem semnul faptului ca mergem cu Hristos, caci „de va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte de voi M’a urat”.
Sa nu fim asadar nepasatori fata de noi insine, caci trebuie sa ne mantuim. Si nu ne vom mantui prin talk-show, dar ne vom mantui cu siguranta prin credinta, nadejde si dragoste in Hristos.
Paul Cocei
Articol publicat pe site-ul crestinortodox.ro.