Cu totii am fost martori, in aceste zilele, la asa-numitul „scandal al bacalaureatului”, pricina a numeroase invinuiri publice. Din acest iures, se desprinde insa in mod lamurit vocea indignata a parintilor.

Parintii copiilor de la bacalaureat sunt cei carora Sfantul Apostol Ioan li se adresa astfel: „Va scriu voua, parintilor, pentru ca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput”. Iar copiilor acestor parinti, Apostolul le scrie: „Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru ca ati cunoscut pe Tatal”. In umbra acestor cuvinte pline de dragoste ale Sfantului Ioan, incepem sa intelegem ca nici parintii, nici copiii, nu mai sunt demni de ele.

Dar copiii sunt rodul parintilor, sau „podoaba” lor, „lumina ochilor lor”, asa cum le place deseori sa spuna. Foarte des din pacate, doar la nivel declarativ. Pentru ca in viata reala, parintii si-au declinat competenta. Mai rau, au devenit din parinti crestini, necrestini. Din parinti iubitori, parinti delasatori. Pentru ca ei s-au straduit sa le asigure copiilor hrana cea trupeasca, dar nu i-au hranit si sufleteste.

In momentul in care copiii nu isi mai pun problema daca este moral sau „bine” sa copieze, indreptandu-se spre examen cu certitudinea declarata public ca vor copia, este clar ca nu scoala, si nici mediul nu sunt principalii vinovati. Principalii vinovati sunt parintii. Daca copilul ar fi prins furand dintr-un magazin, toata lumea ar fi de acord cu aceasta afirmatie. Daca fura in clasa, vina este aruncata asupra „sistemului”.

Niciun sistem nu forteaza pe nimeni sa devina hot sau mincinos. Nici chiar acest sistem, lumea, al carei stapanitor este diavolul. Aceasta a dovedit-o limpede Hristos, prin viata pe care a dus-o, viata care ni s-a facut singurul model mantuitor. Cati dintre copii sunt insa gata sa declare: „mai bine mor de foame decat sa fur” sau „mai bine nu iau examenul decat sa copiez”?

Se apropie, pentru fiecare dintre noi, vremea cand vom da socoteala pentru faptele noastre. Unora li se va potrivi viata vesnica, iar altora ni se va potrivi moartea vesnica. Aceasta realitate avand-o in minte, sa cautam, ca parinti, sa Il cunoastem pe „Cel ce este de la inceput” si sa-l marturisim, astfel incat copiii nostri „sa il biruie pe cel viclean”.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro.