Vreme de 45 de ani, statul român a fost un opozant fățiș și concret al Bisericii, luptând împotriva ei în mod agresiv, atât în vremea domniei rușilor lui Gheorgiu-Dej, cât și în vremea românilor lui Ceaușescu. În decursul acelei perioade, multe biserici au fost distruse, iar altele au fost mutate sau ascunse în spatele blocurilor. Multe mănăstiri au fost rase de pe fața pământului (ne amintim cu durere de Mănăstirea Văcărești), iar altele au fost transformate în azile de bătrâni. Cu mila lui Dumnezeu, după Revoluția din 1989 aceste nedreptăți rușinoase au început să fie îndreptate – mănăstirile sunt acum locuri de rugăciune și multe biserici s-au construit. Dar oroarea acestui gen de acțiuni mârșave împotriva sufletului creștin al neamului românesc ne-au rămas în suflete până în ziua de azi și poate până la sfârșit.
Dar nu am fi crezut niciodată că va veni vremea – și atât de repede – când aceste lucruri vor începe a se repeta, într-un mod parcă mai grotesc decât înainte. Vorbesc aici despre preconizata distrugere a unei comunități întregi – la Roșia Montană – împreună cu bisericile ei, unele dintre ele monumente din secolul XVIII. Despre această fațetă macabră a proiectului propus de guvern nici măcar nu se menționează, discutându-se mult mai abitir despre 300 de locuri de muncă și despre pâinea de la gura copiilor unor oameni cărora nu le mai pasă decât de ei înșiși și de prezentul lor.
Dar noi știm că cei care își distrug bisericile pentru a hrăni pântecele nu sunt demni de a se numi nu doar creștini, dar nici oameni. În occident bisericile și catedralele sunt goale pentru că din ele a pierit omul credincios. Cu toate acestea, nimeni nu a îndrăznit să le distrugă, ci le prezintă lumii ca muzee sau ca vestigii ale unei civilizații care acolo a pierit, dar care a fost precursoarea și fundamentul celei actuale.
Îndrăznesc să afirm că, propunând un asemnea proiect dezumanizant, Guvernul României se înscrie cu succes pe linia guvernelor care își prigonesc cetățenii, aflându-se luptător împotriva nu doar a oamenilor, dar și a lui Hristos, așa cum au făcut-o și comuniștii. Plănuind să distrugând fără nicio remușcare o întreagă comunitate, laolaltă cu bisericile, cimitirele, vestigiile antice și nu în cele din urmă, casele locuitorilor săi, Victor Ponta se poate considera un continuator de succes al politicii de “sistematizare” a lui Ceaușescu.
***
În cele ce urmează, vom încerca să prezentăm câteva din locașurile de cult care se vor afla, dacă proiectul se va derula, pe fundul bazinului de cianură. O parte din descrieri și imagini sunt preluate chiar de pe site-ul rosia-montana.ro, patronat chiar de RMGC (cei care astfel ne prezintă singuri cât de impresionante sunt monumentele pe care plănuiesc să le distrugă).
Biserica Ortodoxă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”
Biserica Ortodoxă Veche a fost construită în 1781, alături de alte şase monumente religioase, ctitorite de un fost miner, pe numele său Mihail Gritta. Gritta a construit un turn înalt de 30 de metri prin care a mulţumit divinităţii pentru aurul găsit în subteran. Uşile împărăteşti sunt datate în 1780 şi reprezintă sunt cel mai important element mobiliar.
Biserica Greco-Catolică cu hramul “Pogorârea Sfântului Duh”
Biserica Greco-Catolică este amplasată tot în cartierul Orlea, în zona de sud a satului Roşia Montană. A fost ridicată la 1741, iar numele ei este legat de personalitatea protopopului greco-catolic Simeon Balint, tribun în oastea lui Avram Iancu şi prefect în timpul Revoluţiei de la 1848. Turnul ei este cel mai înalt din Munţii Apuseni. Farmecul acestei construcţii vine din stucatura de origine barocă de la 1741 şi din elementele decorative, aflate deasupra intrării în biserică. Interiorul este fascinant prin uşile împărăteşti aurite şi prin icoanele care sunt datate la 1817.
Biserica Romano-Catolică
Biserica Romano-Catolică a fost zidită în secolul XVIII şi reconstruită în 1866. Este amplasată pe dealul ce domină Piaţa Veche şi formează un grup unitar cu Biserica Unitariană şi cea Reformată. Printre valorile mobiliare deţinute de această biserică este icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată a fi un dar al împărătesei Maria Tereza. Biserica este înconjurată de cimitir, care păstrează însemne şi construcţii funerare datate la mijlocul secolului XIX, aparţinând unor familii importante din Roşia Montană, de confesiuni şi etnii diferite
Biserica Reformată
Biserica Reformată, ctitorită după anul 1800, se deosebeşte de restul bisericilor din zonă prin turnul înalt de 12 m, care se finalizează în partea superioară cu un acoperiş piramidal.
Biserica Unitariană
Biserica Unitariană a fost construită în anul 1796, iar acoperişul său, elaborat în stil baroc, se înalţă la 24 de metri deasupra solului.
***
Se cuvine deci să ne întrebăm cum vom justifica față de copiii noștri faptul că ne-am apucat să le vindem trecutul și viitorul pe un pumn de arginți. Să ne ajute Dumnezeu să evităm vremurile în care națiunea română va îngropa urmele bimilenare ale civilizației creștine într-un bazin cu cianuri.
Paul Cocei
Articol publicat pe crestinortodox.ro