Vedem destul de des in ultima vreme, pe posturile TV, o serie de reportaje despre preoti – despre „oamenii Bisericii” (pana si aceasta sintagma arata cat de putin stiu acesti reporteri despre Biserica). Foarte putine dintre ele arata activitatea de binefacere pe care multi dintre preoti – deseori cu mijloace numai de ei si de Dumnezeu stiute – o desfasoara in parohiile lor. Cvasitotalitatea acestor reportaje se axeaza pe judecarea preotilor: acela e hot, acela e afacerist, acela e avar etc.

Lasand deocamdata la o parte adevarul sau falsitatea acuzatiilor, ma intreb cu ce autoritate se erijeaza presa in judecatorul moral al „oamenilor Bisericii”? Oare posturile TV sunt indreptatite sa vorbeasca despre moralitate? Ele, care cu cea mai mare nonsalanta arata in cursul verii femei in sanii goi la stirile de la ora 19, fara sa se gandeasca nicio secunda la copiii care le pot vedea? Ele, care in fiecare dupa-amiaza prezinta emisiuni in care oamenii se jignesc si se improasca cu noroi in fata natiunii pentru cativa banuti pe care-i primesc pentru asa-numitele „dezvaluiri”? Aceleasi televiziuni care traiesc din reclame mincinoase si din reportaje platite?

Si astfel se petrece cu posturile TV ceea ce le zicea Mantuitorul contemporanilor Sai care se erijau in „judecatori”: „Cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau”.

In afara de aceasta motivatie „morala” a reportajelor, care este evident ca nu poate exista atata vreme cat acestea vin de la o serie de institutii departe de moralitate, ar mai putea fi adusa in discutie una: dreptatea sociala. Dar aceasta este doar o expresie lipsita de fond: in gura celor care o folosesc este doar un deziderat ideatic. In realitate, nu exista dreptate in lume, pentru ca oamenii nu sunt drepti. Dreptatea acestei lumi nu este din lumea aceasta: ea apare acolo unde este prezent Hristos, Dreptul Judecator, singurul care ii face pe oameni drepti. Unde lipseste El, dreptatea este un ideal de neatins. Nu pot deci cei care nu aud cuvintele lui Dumnezeu sa vorbeasca despre dreptate.

Revenind la pacatele preotilor, este evident ca in multe cazuri expresia „sunt si ei oameni” nu explica nimic, intrucat faptele respective sunt abuzuri grave pe care Biserica – din care si noi facem parte – ar trebui nu doar sa le sanctioneze, ci sa le si preintampine pe de o parte printr-o cercetare mai riguroasa si mai deasa de catre ierarhi a preotilor din subordinea lor, iar pe de alta parte si printr-o mai mare doza de curaj duhovniceasc a laicilor.

Insa sminteala imensa pe care o produc si o alimenteaza aceste „reportaje de judecare” in randul celor care privesc Biserica doar din afara este enorma. Uitandu-ma in urma, inainte sa devin si eu „al Bisericii”, tot ce stiam despre Biserica – o gramada de preconceptii – venea in principal din doua surse: cartile laice pe care le citisem si ceea ce vazusem la televizor. Niciuna din aceste doua surse nu avea prea mare legatura cu realitatea. Aceasta dezinformare li se ofera astazi – mai mult decat atunci – oamenilor nebisericesti de astazi.

De aceea, in aceasta privinta, greseala cea mai mare pe care o poate face astazi un om este aceea de a cadea prada acestor reportaje care prezinta Biserica doar dintr-un mod lumesc, dupa lumescul reporterilor. Pacatul cel mai mare al acestor reportaje este ca nu vad dincolo de catapeteasma, nu patrund in Sfanta Sfintelor, nu sesizeaza taina vietii pe care Biserica – chiar si aceea in care se produc abuzuri – o pastreaza si o dezvaluie oamenilor si lumii. Si nu au cum sa vada cei care nu l-au cunoscut pe Hristos, care nu se dezvaluie in inimile lumesti. De aceea, „Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”.

Nu sunt drepti pe lume mai mari decat sfintii in viata, pe care si acesti reporteri ar putea sa ii cunoasca si sa-i intrebe fata in fata despre dreptatile sau nedreptatile preotilor. Nu-i intreaba insa, pentru ca stiu deja raspunsul, pentru ca li se va raspunde ca omului in aceasta viata nimic nu-i foloseste daca vede pacatele celorlalti, dar va castiga totul daca isi va vedea propriile pacate.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro