Conform credintei noastre, niciunul din lucrurile din aceasta lume, fie provenind din natura sau create de om, nu este rau in el insusi. Toate lucrurile au o utilitate, si toate pot fi folosite atat spre scopuri bune, cat si spre scopuri rele. Chiar daca uneori ne este greu sa observam utilitatea unor lucruri care ne inconjoara, ea exista cu siguranta, doar ca noi nu avem vederea necesara pentru a le observa.

Din pacate insa, folosirea lucrurilor – in general -, chiar daca poate merge spre bine, tinde sa mearga catre scopuri rele. Oricum am privi lucrurile, si oricat am dori sa justificam nejustificabilul, nu putem sa nu observam ca lucrurile sunt mai mult “abuzate” decat „utilizate” in ziua de azi. Pervertind o pornire imperativa de a cauta infinitul, care este sadita in el, omul se adanceste, se scufunda in folosirea lucrurilor, precum un copil care are in fata sa o jucarie cu care ar vrea sa se joace la nesfarsit, uitand de parinti, de lume si de ceilalti copii.

Si astfel viata omului se desfasoara intre doua “lucruri”: lucrul de la servici, care este o corvoada care trebuie indeplinita pentru hrana trupului, si lucrul de acasa sau din timpul liber. Si omul se trezeste sub domnia lucrurilor, stapanit de ele fara putinta de scapare: se foloseste de ele ca sa produca bani cu care sa se foloseasca de ele.

Lucrurile sunt idolii la care se inchina societatea actuala. Si indraznesc sa spun ca inchinatorii actuali sunt mai de plans decat idolatrii din vechime, pentru ca aceia inca mai pastrau o doza de spiritualitate. Ei credeau ca in idolii de piatra sau de lemn se salasluiesc fiinte spirituale, carora li se inchinau. Idolatrii moderni se inchina numai pietrei, sau mai degraba, plasticului.

Se crede indeobste ca robotizarea inseamna introducerea robotilor in industrie. Eu as zice ca acelasi termen se aplica mai cu succes in cazul transformarii oamenilor. Transformarea omului in robot se face prin aplecarea lui cvasitotala asupra lucrurilor. Nemaivazand nimic spiritual in univers, omul robotizat se misca intre necesitati. Nu stie de unde vine sau incotro se indreapta, dar stie ca nu exista Dumnezeu, ca nu exista viata dupa moarte, ca nu exista de fapt decat ceea ce vedem, si ca atare foamea este intotdeauna mai puternica decat dragostea, si de fapt este mai puternica decat orice. Este mai usor pentru el sa isi justifice lasitatea de a nu lupta pentru sufletul lui, negandu-l.

Am descris mai sus un model pe care il intalnim din ce in ce mai des. Dezinteresul pentru spiritualitate se imbina in mod naucitor de rapid astazi cu interesul pentru materie. Fie ca vorbim de computer, sau de asa-numitul „telefon mobil”, sau dei mai nou aparutele tablete, simptomele sunt aceleasi: dezinteres pentru oameni si interes pentru lucruri. Il intalnim din ce in ce mai des. Din pacate, e suficient sa ne uitam in jur sau in noi.

Dar nu trebuie sa deznadajduim, pentru ca Hristos ne-a invatat ca „ceea ce nu e cu putinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu”. Trebuie sa fim realisti, intelegand ca robotizarea omului va duce probabil la o noua forma de sclavagism, exploatarea omului de catre om facandu-se astazi cu consimtamantul celui exploatat. Dar noi suntem liberi, suntem meniti sa fim liberi. Insa aceasta libertate nu poate veni decat prin eliberarea de patimi, dintre care una dintre cele mai mari este dependenta de lucruri.

Nu impotriva lucrurilor sau a oamenilor trebuie sa luptam, ci impotriva fascinatiei si puterii pe care o au lucrurile asupra noastra, astfel ca atunci cand vom fi chemati, sa putem spune impreuna cu Pavel, ca suntem liberi, caci “sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru”.

Paul Cocei

Articol publicat pe crestinortodox.ro